Ședință psihoterapie

Există o legătura strânsă între sănătatea mintală și cardiologie.

Astfel, putem menționa doar câteva aspecte relevante:

1. Stresul cronic = factor major de risc cardiac.
   Tulburările de anxietate, depresia, burnout-ul și traumele nerezolvate sunt asociate direct cu:

• hipertensiune arterială;
• inflamație sistemică;
• risc crescut de infarct și aritmii.

1. Tulburările de somn = inamici tăcuți ai inimii.
   Intervenția psihoterapeutică si neuroterapia ajută la reglarea somnului profund și la reducerea trezirilor nocturne, fapt extrem de benefic pentru pacienții cardiaci.
2. Coerența dintre creier și inimă.
   Există o comunicare bidirecțională reală între cortexul prefrontal și ritmul cardiac.
   Reglarea emoțională contribuie la variabilitatea ritmului cardiac (HRV), un indicator cheie al sănătății cardiovasculare.
3. Recuperarea post-infarct sau intervenție cardiovasculară.
   Psihoterapia și neurofeedback-ul contribuie la:

• reducerea anxietății anticipative;
• gestionarea depresiei post-eveniment cardiac;
• creșterea aderenței la tratament;
• reducerea internărilor repetate prin managementul stresului și al aderenței;
• creșterea satisfacției pacientului prin abordare holistică.

La modul general, o ședință de psihoterapie este un proces structurat prin care un terapeut ajută un client să își exploreze gândurile, emoțiile și comportamentele.  Aspectele  esențiale care definesc o astfel de ședință sunt:

1. Durata și frecvența: O sesiune tipică durează între 50 și 60 de minute și poate fi programată săptămânal sau la intervale regulate, în funcție de nevoile clientului.
2. Confidențialitate: Este un principiu fundamental al psihoterapiei; informațiile discutate rămân confidențiale, contribuind la crearea unui mediu sigur și de încredere.
3. Stabilirea obiectivelor: În timpul primelor sesiuni, terapeutul și clientul discută despre obiectivele terapiei și despre problemele specifice cu care clientul se confruntă.
4. Abordare personalizată: Terapeutul poate folosi diverse tehnici și metode, adaptate stilului de comunicare al clientului și problemelor acestuia, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, terapia prin conversie sau alte forme de psihoterapie.
5. Explorarea emoțiilor și gândurilor: Clientul este încurajat să vorbească deschis despre sentimentele și gândurile sale, pentru a-și înțelege mai bine problemele și a găsi soluții.
6. Feedback și reflecție: Terapeutul oferă feedback și asistă clientul în procesul de reflecție asupra experiențelor sale, ajutându-l să dezvolte noi perspective și strategii de coping.
7. Exerciții și teme: Uneori, terapeutul poate sugera exerciții sau teme de reflecție între ședințe pentru a sprijini procesul de învățare și auto-explorare.
8. Finalizarea sesiunii: La finalul ședinței, terapeutul face un rezumat al discuțiilor și, dacă este necesar, stabilește obiective pentru următoarea întâlnire.

Întregul proces este menit să sprijine dezvoltarea personală, îmbunătățirea sănătății mentale și găsirea unor modalități de a face față provocărilor vieții.