Cum se tratează hipertensiunea arterială?

​De ce hipertensiunea arterială necesită tratament?

Scopul tratamentului hipertensiunii arteriale este:

• reducerea valorilor tensiunii arteriale la un nivel de siguranță maximă (sub 140/90 mmHg), media valorilor/24h sub 127-130/80 mmHg cu menținerea valorilor tensiunii relativ constante, fără oscilații tensionale;
• prevenirea sau reducerea complicațiilor hipertensiunii arteriale;
• creșterea calității vieții și prelungirea ei (reducerea riscului de accident vascular cerebral și de mortalitate).

Țintele terapeutice în ceea ce privește valorile tensiunii arteriale depind de scorul de risc cardiovascular și de comorbiditățile fiecărui pacient. Astfel, ținta terapeutică de sub 130/80 mm Hg se adresează:

– pacienților fără alte afecțiuni de 65 ani și peste;

– pacienților mai tineri de 65 ani care au risc mai mare sau egal de 10% de a dezvolta afecțiuni cardiovasculare în următorii 10 ani;

– pacienților cu afectare renală cronică, diabet zaharat sau boală ischemică cardiacă cu afectare coronariană.

Ce trebuie să faceți dacă aveți hipertensiune arterială?

Foarte importante sunt măsurile nefarmacologice legate de modificarea stilului de viață și de eliminarea factorilor de risc cardiovascular:

• modificarea obiceiurilor alimentare – reducerea consumului de grasimi animale și sare – reducerea la minim a consumului de grăsimi alimentare, mai ales cele animale cu creșterea ponderii meselor pe bază de fructe, legume și cereale integrale; reducerea aportului de sare (sodiu) în alimentație la maxim 5 gr./zi(adică 2 grame sodiu);

​Blogul nostru Câtă sare are voie sã consume un pacient cu afecțiuni cardiovasculare? vă explică mai multe

• renunțarea la fumat – este cea mai eficientă metodă dintre toate măsurile de prevenţie, efectul fiind mai pronunţat la persoanele cu boli cardiovasculare;

• reducerea greutății corporale pana la greutatea optimă (IMC intre 5 și 24.9), chiar și o scădere ponderală de 1 kg poate contribui la reducerea valorilor tensiunii arteriale. Excesul de greutate cauzat de grăsimi forţează inima să lucreze mai mult, favorizează apariția hipertensiunii arteriale şi dezechilibrează valorile colesterolului şi ale glucozei din sânge;

Blogul nostru Cum să vă mențineți greutatea ca să aveți o inimă sănătoasă vă explică mai multe

• exercițiu fizic regulat – activitatea fizică regulată reprezintă cea mai bună “investiție” pentru o inimă sănătoasă, contribuind la reducerea riscului de apariţie a afecţiunilor cardiovasculare, scăzând greutatea, îmbunătăţind valorile tensiunii arteriale, ale colesterolului şi ale glicemiei, reducând stresul şi crescând buna dispoziţie. Activitatea fizica regulată vă poate ajuta să vă reduceți valorile tensionale și să vă păstrați greutatea sub control. Încercați să faceți mișcare cel putin 30 minute/zi, minim 5 zile/săptămână;

• reducerea stresului și somn suficient, tehnici de relaxare pentru reducerea valorilor tensiunii arteriale și a scorului de risc cardiovascular;

• evitarea deshidratării, beți suficiente lichide, aproximativ 2,5-3 litri/ zi (apă, ceai, suc, supă…)
• reducerea consumul de alcool sub 30 g etanol/ zi (echivalent cu 330 ml bere, 100 ml vin, 40 ml tărie), dar nu zilnic, are efect benefic asupra valorilor tensionale și asupra progresiei aterosclerozei. Atenție, la pacienții cu hipertensiune arterială vinul roșu consumat într-o cantitate mai mare de 100 ml poate sa crească valorile tensionale. Abstinența completă este mai puțin benefică, dar abuzul de alcool duce la creșterea marcantă a dezvoltării aterosclerozei;

• Limitarea consumului de cafea, de alimente și băuturi excitante (Coca Cola, Pepsi, RedBull, ceai negru, ceai verde, ciocolată neagră).

Blogul nostru Cât alcool și cafea trebuie să consumăm pentru a ne proteja inima? vă explică mai multe.

Când trebuie să luați tratament medicamentos pentru hipertensiune arterială și în ce constă?

Dacă măsurile legate de modificarea stilului de vaiță nu sunt suficiente, atunci medicul cardiolog vă va recomanda un tratament medicamentos individualizat în funcție de vârstă, comorbidități, risc cardiovascular. Există la ora actuală multe medicamente indicate în tratamentul hipertensiunii arteriale, alegerea schemei terapeutice este însă de competența medicului specialist. De menționat că este de preferat asocierea mai multor medicamente în doze mici în locul monoterapiei, după un orar bine stabilit, pentru un control optim și constant al valorilor tensionale. Este necesar un control medical periodic pentru verificarea eficienței tratamentului și eventual, adaptarea acestuia ca doze sau asocieri terapeutice.

Este foarte important ca schema prescrisă de medic pentru tratamentul hipertensiunii arteriale să fie administră corect, să nu săriți peste doze deoarece nu vă puteți permite costul medicamentelor sau pentru că vi se pare că aveți efecte secundare sau pentru că pur și simplu uitați să le luați. Discutați cu medicul dumneavoastră despre soluții alternative, nu modificați tratamentul fără îndrumarea acestuia. Când mergeți la medic luați-vă medicația conform schemei stabilite, nu omiteți tratamentul pe motiv că vi se iau analize sau mergeți la control; altfel tensiunea dumneavoastră va fi mai mare, iar eventuala modificare a schemei de tratament poate fi dăunatoare. Nu întrerupeți tratamentul chiar dacã valorile tensiunii au ajuns la normal. Tratamentul pentru hipertensiune trebuie urmat atât cât vă recomandă medicul.

​

Principalele clase de medicamente utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sunt:

• Diuretice tiazidice – sunt medicamente care favorizează eliminarea excesului de sodiu și apă, reducând volumul sangvin, fiind de multe ori prima alegere în HTA. Acestea includ indapamida, hidroclorothiazida, chlortalidona, samd. Dezavantajul principal al acestora sunt urinările frecvente, de aceea este bine să fie evitate seara sau înainte de o călătorie;
• Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) – aceste medicamente (cum ar fi perindopril, lisinopril, benazepril, captopril și altele)  ajută la relaxarea vaselor de sânge prin blocarea formării unui produs chimic natural care îngustează vasele de sânge. Pentru persoanele cu boli renale cronice se preferă monoprilul din aceasta clasă;
• blocante ale receptorilor angiotensinei II (sartani – ARB) – aceste medicamente ajută la relaxarea vaselor de sânge prin blocarea acțiunii (nu a formării), unei substanțe chimice naturale care îngustează vasele de sânge. Acestea includ candesartan, losartan, irbesartan și altele. Persoanele cu boli cronice de rinichi pot beneficia de sartani;
• Blocante ale canalelor de calciu – majoritatea acestor medicamente (amlodipină, felodipină, lercanidipină) ajută la relaxarea musculaturii vaselor de sânge. Altele (cum este diltiazemul) pot încetini ritmul cardiac. Blocantele de canale de calciu sunt mai eficiente față de inhibitorii de enzimă de conversie în monoterapie pentru persoanele în vârstă și persoanele de rasă neagră. Sucul de grapefruit interacționează cu unele blocante ale canalelor de calciu, crescând nivelul de medicamente din sânge și crescând riscul de efecte secundare. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă sunteți îngrijorat de interacțiuni.

Dacă aveți probleme în atingerea obiectivului tensiunii arteriale cu combinațiile de medicmente de mai sus, medicul dumneavoastră vă poate prescrie:

• Alfa-blocante – aceste medicamente reduc impulsurile nervoase la nivelul vaselor de sânge, reducând efectele substanțelor chimice naturale care îngustează vasele de sânge. Alfa blocantele includ doxazosin, prazosin și altele;
• Alfa-beta-blocante – în plus față de reducerea impulsurilor nervoase la nivelul vaselor de sânge, alfa-beta blocantele încetinesc bătăile inimii pentru a reduce cantitatea de sânge care trebuie să fie pompat prin vase. Alfa-beta blocantele includ carvedilol și labetalol;
• Beta-blocante – aceste medicamente reduc volumul de muncă la nivelul mușchiului inimii și dilată vasele de sânge, determinând inima să bată mai lent și cu mai puțină forță. Beta blocantele includ acebutolol, atenolol (Tenormin) și altele. Beta blocantele nu sunt de obicei recomandate ca monoterapie, dar ele pot fi eficiente atunci când sunt combinate cu alte medicamente pentru controlul valorilor tensiunii arteriale;
• Antagoniști ai aldosteronului (spironolactona și eplerenona) – aceste medicamente blochează efectul unei substanțe chimice naturale care poate duce la retenție de sare și lichide, care poate contribui la creșterea valorilor tensiunii arteriale;
• Inhibitori de renină (Aliskiren) – încetinesc producția de renină, o enzimă produsă de rinichi care este prima dintr-un lanț de etape chimice care determină creșterea tensiunii arteriale. Aliskiren nu se asociază cu inhibitori ECA sau sartani;
• Vasodilatatoare (hidrazidă, minoxidil) – acționează direct la nivelul mușchilor din pereții arterelor, împiedicând vasoconstricția și îngustarea arterelor;
• Inhibitorii centrali (rilmenidina, clonidina, guanfacina, metildopa) – împiedică creierul să trimită semnale sistemului nervos periferic pentru a crește frecvența cardiacă și pentru a reduce calibrul vaselor de sânge.

Pentru a reduce numărul de doze zilnice de medicamente de care aveți nevoie, medicul dumneavoastră vă poate prescrie o combinație de medicamente cu doze mici, mai degrabă decât doze mai mari dintr-un singur medicament.

Ce se întâmplă atunci când tensiunea rămâne crescută după modificarea stilului de viață și tratament medicamentos? Ce este hipertensiunea arterială rezistentă?

Când tensiunea arterială este dificil de controlat, rămânând ridicată, în ciuda faptului că sunt administrate cel puțin trei tipuri (clase) diferite de medicamente pentru hipertensiune arterială, dintre care unul este, de obicei, un diuretic, este posibil să aveți hipertensiune arterială rezistentă. De asemenea, cei care au valori controlate ale tensiunii arteriale dar acest lucru se face cu patru tipuri diferite (clase) de medicamente în același timp, sunt considerați a avea hipertensiune arterială rezistentă. Hipertensiunea rezistentă are frecvent cauze secundare, care trebuie identificate de către medicul cardiolog astfel:

• Evaluarea cauzelor potențiale de hipertensiune necontrolată și a modului în care acestea pot fi tratate;
• Revizuirea medicamentelor administrate pentru alte condiții pentru a le exclude pe cele care pot crește valorile tensiunii arteriale ;
• Monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu pentru a exclude hipertensiunea de halat alb;

• Modificarea stilului de viață, o dietă sănătoasă cu sare puțină, menținerea unei greutăți normale și limitarea cantității de alcool;
• Adăugarea unui antagonist al aldosteronului (spironolactona) care poate controla uneori hipertensiunea arterială rezistentă;
• Unele terapii experimentale, cum ar fi ablația de radiofrecvență pe bază de cateter a nervilor simpatici renali (denervare renală) și stimularea electrică a baroreceptorilor sinusurilor carotide.