Tulburări de ritm (aritmii)

Citește mai mult despre tipurile de aritmii aici

Ce sunt tulburările de ritm (aritmiile)? Care sunt principalele tipuri de aritmii?

Aritmiile sunt dereglări ale ritmului normal al inimii fie în ceea ce privește frecvența (acelerare sau reducere), fie în ceea ce privește regularitatea acestuia, fie sub ambele forme. Atunci când ritmul cardiac este accelerat se numeste tahicardie iar atunci când ritmul este încetinit bradicardie. Dintre ritmurile rapide, cele mai neplăcute includ tahicardia paroxistică supraventriculară (TPSV) și flutterul atrial, care se soldează cu o frecvență cardiacă foarte ridicată care se poate asocia cu amețeală și dispnee (sufocare).

Atunci când ritmul este neregulat (senzația resimțită fiind că inima se oprește sau bate în plus sau de fluture în stomac), cea mai frecventă cauză sunt extrasistolele supraventriculare sau ventriculare –  bătăi premature cu origine în alte focare decât cele obișnuite, majoritatea nefiind periculoase. În alte situații însă, ritmul neregulat, haotic se poate asocia cu fibrilația atrială, caracterizată printr-un ritm care poate favoriza formarea de cheaguri în interiorul cavităților cardiace și expune pacientul respectiv riscului de accident vascular cerebral.

Extrasistola reprezintă o bătaie suplimentară apărută în ciclul cardiac, care întrerupe secvența normală de activare a mușchilor cardiaci. Contracția cardiacă normală se numește sistolă. Extrasistolele pot apărea la orice persoana sănătoasă, și reprezintă o aritmie doar în cazul în care acestea se manifestă în mod frecvent.

Aritmiile sinusale sunt acele tulburări de ritm în care este păstrat focarul normal de formare a impulsurilor cardiace, nodul sinusal, dar frecvența acestuia este accelerată, atunci cand apare tahicardia sinusală (frecvența cardiacă – 90-120 bătăi/min) sau redusă, atunci cand apare bradicardia sinusală (frecvența cardiacă sub 60 bătăi/min).

Aritmiile atriale sunt acele tulburări de ritm în care nu este păstrat focarul normal de formare a impulsurilor cardiace, impulsul electric formându-se la nivelul atriilor. Atunci când atriile furnizează impulsuri ectopice, adică bătăi suplimentare în ciclul cardiac, care întrerup secvența normală de activare a mușchilor cardiaci apar extrasistolele atriale. Când impulsul atrial este furnizat cu o frecvență ridicată de 140-220 bătăi/min, dar regulată apare tahicardia paroxistica atrială, iar când atriile furnizează impulsuri haotice apar tulburări de ritm complet neregulate, respectiv fibrilația atrială și flutterul atrial.

Extrasistole atriale sau supraventriculare reprezintă bătăi suplimentare apărute în ciclul cardiac, care întrerup secvența normală de activare a mușchilor cardiaci. Acestea pot fi determinate de hipertensiunea arterială (care provoacă o destindere a atriilor și contracția lor prematură – extrasistola atrială) sau de slăbirea mușchiului cardiac.

Tahicardiile se caracterizează prin accelerarea frecvenţei bătăilor inimii peste 90 de pulsaţii pe minut. Ritmul cardiac normal variază la majoritatea subiecţilor de la 60 la 90 pulsaţii pe minut, cu o medie de 70 până la 80. Tahicardiile au caracteristici diferite după porţiunea inimii în care acestea iau naştere:

 – tahicardia sinusală reprezintă o accelerare a activităţii electrice a nodului sinusal, stimulatorul fiziologic al inimii. Ea poate fi fie naturală, fiziologică ca în cursul unui exerciţiu fizic intens, sau patologică, atunci când aceasta însoţeşte creșterea temperaturii corporale (febra), prezența anemiei sau apare în majoritatea bolilor cardiace sau pulmonare în faza lor de agravare;

tahicardia atrială debutează în atrii (auricule), acestea putând bate cu o frecvenţă de 200 până la 600 pulsaţii pe minut; din fericire, nu toate aceste impulsuri sunt transmise ventriculilor deoarece nodul auriculoventricular (atrioventricular) joacă un rol de filtru reţinându-le și, datorită acestui fapt, tahicardiile atriale sunt adesea benigne;

tahicardiile joncţionale, provocate, în general, de un scurtcircuit la nivelul nodului atrioventricular sau prin intermediul unui fascicul de conducere anormal, pot atinge o frecvență de 200-250 pulsaţii pe minut; este vorba de cele mai multe ori de forme benigne ce evoluează prin crize paroxistice (boala lui Bouveret); uneori, tahicardiile paroxistice supraventriculare pot fi insoțite de simptome severe (amețeală, pierdere de cunoștință, durere în piept….) care pot duce pacientul la spital;

– tahicardiile ventriculare pot atinge 300 pulsaţii pe minut; ele sunt adesea grave şi greu de tolerat, deoarece ventriculul nu mai poate să-şi mai îndeplinească funcţiile sale de ejecţie a sangelui către periferie; aceste tahicardii degenerează uneori în fibrilaţie ventriculară, o tulburare de ritm cu potențial letal, însoţită deseori de stop cardiorespirator ce reprezintă o urgență majoră.

Tahicardia posturală reprezintă o condiție rar întâlnită, caracterizată printr-o creștere importantă a frecvenței cardiace într-un interval de 10 minute de la schimbarea poziției corpului de la așezat la ridicat sau de la ortostatism la așezat sau culcat, asociată cu simptome ca fatigabilitate, amețeală, palpitații sau scurtarea respirației.

 

Ce simțiți dacă aveți o tulburare de ritm? Care sunt simptomele aritmiilor?

O aritmie poate evolua în mod complet tacit fără simptome ori se poate traduce prin palpitaţii, prin stări de indispoziţie, durere în piept, ameteală sau chiar prin pierdere de cunoștință (sincopă). Termenul de palpitații se folosește atunci când inima nu bate regulat (poți să simți că inima sare anumite bătăi sau bate în plus) sau bate mai repede decât în mod obișnuit, atunci când apare senzația de „fluture în stomac” sau senzația că „îți simți inima” sau că bate mai puternic decât în mod obișnuit („simți că ai inimă”).

Care sunt cauzele tulburărilor de ritm?

Tulburările de ritm pot avea diverse cauze care nu sunt întotdeauna grave. La indivizii sănătoși stresul, anxietatea și privarea de somn pot să determine episoade de aritmie, alături de stimulente cum sunt cofeina sau băuturile energizante. Consumul de droguri ca amfetaminele, cocaina sau cannabis plus consumul de alcool pot să determine o tulburare de ritm. Unele medicamente, cum sunt tratamentele pentru astm bronșic sau antidepresivele, pot să dea palpitații ca efect secundar. Există însă și o sumedenie de afecțiuni, atât cardiace cât și extracardiace care se asociază cu tulburări de ritm. Tulburările hormonale, ca acelea care apar mai ales în afecțiunile tiroidiene, în sarcină sau menopauză sau diabetul și anemia se pot asocia cu aritmii.

Totuși, aritmiile pot fi semnul unor afecțiuni cardiace severe ce necesită investigații suplimentare și tratament adecvat. Din acest motiv, orice tulburare de ritm este bine să fie explorată serios și, prin excludere, să se stabilească că nu reprezintă un pericol pentru individul respectiv. De asemenea, este important ca acestea să fie gestionate corect astfel încât să se amelioreze simptomatologia pacienților, chiar dacă nu exprimă o afecțiune cardiacă severă.

Blogul nostru  – ‘Inima mea nu bate bine! – explică mai multe.

Cum se diagnostichează tulburările de ritm? Ce trebuie să faceți dacă banuiți că aveți o tulburare de ritm?

Dacă aveți o aritmie și resimțiți palpitații primul pas constă în discutarea simptomelor cu medicul cardiolog care poate stabili dacă aceste simptome sunt de cauză cardiacă sau nu. Diferenţele între palpitaţiile pe fond de menopauză, tulburările hormonale şi cele date de probleme cardiace nu pot fi detectate de fiecare dintre noi pentru că nu există un tipar de simptome sau trăsături comune tuturor. Numai un doctor, în urma unor teste cum ar fi electrocardiograma (EKG) sau înregistrarea/monitorizarea ambulatorie (Holter) a EKG, are capacitatea de a trage o concluzie viabilă şi de a face diferenţa între o reacţie naturală şi o afecţiune cardiacă ce trebuie tratată.

Vi se va face un consult cardiologic amănunțit, cu analiza istoricului și a stilului de viață pentru identificarea factorilor ce pot fi relevanți, măsurarea pulsului și a tensiunii arteriale și auscultația inimii.

Pentru mulți indivizi, palpitațiile sunt legate de stres și anxietate și rezolvarea acestor probleme, alături de o dietă sănătoasă, mișcare, somn suficient, tratament psihosocial, consiliere, pot soluționa și existența palpitațiilor.

Dacă palpitațiile sunt asociate cu un ritm neregulat, cu simptome severe, fatigabilitate, dispnee, dureri toracice sau dacă există și alți factori de risc ca vârsta înaintată sau istoric familial de aritmii ca fibrilația atrială, accident vascular cerebral sau afecțiuni cardiace, atunci sunt necesare investigații suplimentare care să ajute la diagnostic.

Aritmiile nu sunt surprinse întotdeauna pe electrocardiograma de repaus, dar aceasta investigație poate fi utilă uneori în detecția lor dacă este efectuată în criză.

De asemenea, poate fi utilă o ecocardiografie pentru excluderea unor leziuni structurale cardiace care pot favoriza apariția aritmiilor (leziuni valvulare, tulburări de contractilitate, dilatații ale cavităților cardiace…).

Testul de efort pe covor rulant poate declanșa uneori tulburarea de ritm și presupune să faceți un efort gradat, supravegheat, cu ajutorul unui covor rulant, timp în care activitatea inimii dumneavoastră va fi urmărită prin electrocardiogramă. Testul de efort nu vă testează capacitatea de efort ci evidențiază modificările care apar pe electrocardiogramă în cadrul unui efort fizic susținut și dozat, conform unui protocol standardizat. Dacă tulburarea de ritm apare la un asemenea efort și are un corespondent pe electrocardiogramă este limpede: aveți o aritmie ce necesită tratament.

Însă una dintre cele mai importante investigatii necesare la un pacient care acuză palpitații, care, cel mai adesea, stabilește și diagnosticul este monitorizarea ambulatorie (Holter EKG) pe 24, 48 sau 72 ore sau de lungă durată (7-14 zile).

Monitorizarea ambulatorie (Holter) EKG pe 24, 48 sau 72 de ore va înregistra electrocardiograma atunci când sunteți pus să vă desfașurați activitatea zilnică obișnuită și va sesiza dacă apar modificări.

Dacă testul de efort sau monitorizarea Holter EKG pe 72 ore nu surprind nimic, atunci este recomandată monitorizarea ambulatorie EKG de lungă durată (7-14 zile), cu ajutorul unor dispozitive wireless de ultimă generație, care pot fi purtate un timp mai îndelungat decât aparatele clasice sau monitorizarea telemetrică EKG, metode care pot surprinde tulburările de rim care apar mai rar.

Dacă medicul vă indică una dintre aceste investigații, nu le amânați! Un diagnostic corect pus timp poate preveni o aritmie severă și, uneori, vă poate salva viața!

De asemenea, dacă aveți o tulburare de ritm, medicul cardiolog va decide ce tratament medicamentos să urmați și ce regim de viață ar trebui să aveți. La fel de importante sunt măsurile legate de stilul de viață și de eliminarea factorilor de risc cardiovasculari: o dietă adecvată, exercițiul fizic, controlul greutății corporale, eliminarea fumatului. Dacă tulburarea de ritm este importantă, medicul cardiolog vă poate recomanda o procedură intervențională asupra inimii (studiu electrofiziologic sau ablație).

Tratamentul depinde de originea şi de tipul de tulburare a ritmului care a determinat tahicardia. Primul pas constă însă în eliminarea cauzelor favorizante (ex. cafea, tutun), urmat ulterior, după un diagnostic corect, de tratament medicamentos cu medicamente antiaritmice. În unele situații pot fi necesare tehnicile ablative (mai ales utilizarea de curenți de radiofrecvenţă) care constau în distrugerea pe cale endocavitară (înaintarea unei sonde până la inimă) a zonei de miocard responsabilă (ex. focar de hiperexcitabilitate ventriculară, responsabil de o tahicardie ventriculară rebelă).

Ce puteți face atunci când apare aritmia?

  • dacă simțiți apariția unei crize de aritmie, opriți-vă din orice activitate (opriți mașina, dacă sunteți șofer), asezați-vă (dacă stați în picioare), iar dacă criza persistă, luați-vă medicamentul cu care sunteți obișnuit (antiaritmic…);
  • nu mâncați mult la o singură masă deoarece acest lucru poate antrena ridicarea diafragmului (mușchiul care separă cavitatea toracică de cea abdominală) și poate declanșa sau favoriza o tulburare de ritm; după ce ați luat masa, odihniți-vă un timp. Efortul digestiei „fură” sângele de la inimă, dirijându-l către organele digestive și poate precipita o aritmie;
  • nu mai fumați, nu consumați alcool și cafea în exces, evitați băuturile energizante; în mod cert, acestea influențează negativ apariția crizelor de aritmie;
  • puteți opri uneori o criză de aritmie prin manevre vagale (trageți aer adânc în piept și îl țineți, căscați sau vă scremeți);
  • antiaritmicele luate la recomandarea medicului, într-o doză reglată, reduc semnificativ riscul de apariție a crizelor de palpitații;
  • dacă sunteți însărcinată este foarte importantă o monitorizare exactă, de obicei sarcina favorizează apariția tulburărilor de ritm la persoanele predispuse;
  • nu amânați consultul cardiologic. Un diagnostic corect, pus la timp vă poate salva viața.

Ce presupune urmărirea unui pacient cu aritmie?

Tulburarile de ritm sunt afecțiuni cronice a căror evoluție este grevată de perioade de ameliorare și de control al simptomatologiei și de perioade de agravare și, din acest motiv, este foarte importantă legatura cu medicul cardiolog care va adapta tratamentul în funcție de cerințele fiecăruia.

Astfel, consultul cardiologic complet (care include electrocardiograma de repaus și ecocardiografia) trebuie repetat la intervalul de timp recomandat de medicul cardiolog (de obicei la 3 luni sau mai des daca este vorba de o agravare a aritmiei).

Monitorizarea ambulatorie periodică a electrocardiogramei este necesară pentru controlul eficient al frecvenței cardiace, mai ales dacă aveți tulburări de ritm paroxistice.

Testul de efort pe covor rulant se recomandă a fi repetat anual în cazul tulburărilor de ritm cu etiologie ischemică, pentru a aprecia necesitatea unei investigații invazive (coronarografie).

Monitorizarea ambulatorie EKG de lungă durată (7-14 zile) se face cu ajutorul unor dispozitive wireless de ultimă generație, care pot fi purtate un timp mai îndelungat decât aparatele clasice, ca și monitorizarea telemetrică EKG, metode care pot surprinde tulburările de rim care apar mai rar.

De asemenea, consultațiile online și serviciile de telemedicină sunt foarte utile pentru urmărirea corectă a acestor pacienți.

Ionograma sangvină (potasemie, magneziemie) este bine să fie repetată periodic la pacienții cu aritmii, întrucât deficitul de potasiu și magneziu la nivelul mușchiului cardiac poate să precipite apariția aritmiilor.

Ascultați sfaturile pe care le primiți de la cardiologul dvs, nu întrerupeți tratamentul fără să cereți acordul acestuia. Nu amânați consulturile cardiologice periodice chiar dacă vă simțiți bine! Medicația cardiovasculară nu este prescrisă pe viață, dozele de medicament trebuie adaptate în funcție de evoluția fiecăruia și o evaluare corectă, făcută la timp vă poate salva viața.

De 10 ani Cardioclass vă învață cum să vă păstrați inima sănătoasă

 Programări prompte

0722327183, 0212500651, 0371318017

office@cardioclass.ro

Str. Negoiu 17, sector 3, București