Ce simțiți dacă aveți insuficiență venoasă cronică? Care sunt simptomele și cauzele insuficienței venoase cronice?

Principalele simptome ale insuficienței venoase cronice sunt: senzaţie de greutate în gambe, durere, senzaţie de umflare a gambelor, crampe și parestezii (amorțeli).

Insuficiența venoasă cronică include două subdiviziuni clinic aproape similare, dar deosebite din punct de vedere al etiopatogeniei, terapeuticii și prognosticului:

1. Insuficiența venoasă cronică suprafascială, stadiu tardiv al insuficienței venelor superficiale și al varicelor, denumită uneori și complexul simptomatic varicos, este consecința tulburărilor de circulație, generate de insuficiența sistemului venos superficial. Ea are un prognostic bun. Varicele nu constituie o cauză propriu-zisă a insuficienței venoase cronice suprafasciale ci, cel mult pot avea o cauză comună cu aceasta.

Principalele semne ale insuficienței venoase cronice suprafasciale sunt:

Ulcer de gambă activ sau vindecat

Varicele sunt dilatații permanente și neregulate ale venelor. Deși în principiu orice venă ar putea deveni varicoasă, în practică varicele sunt localizate de regulă în jumătatea inferioară a corpului, mai ales la nivelul membrelor inferioare, și atunci interesează mai ales venele subcutanate. Când cauza dilatației o constituie alterarea structurală intrinsecă a peretelui venos sau a valvulelor, varicele sunt denumite primare sau esențiale. Varicele secundare sunt urmarea unei hipertensiuni venoase, cel mai adesea o tromboză venoasă profundă.

Varicele primare ale membrelor inferioare sunt clasificate în 4 forme principale:

1) varicele tronculare sau safeniene, cu sau fără interesarea tributarelor sau a comunicantelor;

2) varicele reticulare, interesând tributarele safenelor sau ramuri ale tributarelor;

3) varicele intradermice;

4) varicele venelor musculare (mai ales ale solearului).

Varicele secundare ale membrelor inferioare interesează mai ales safena internă și venele mușchilor gambei.

2. Insuficiența venoasă cronică subfascială este reprezentată de sindromul posttrombotic, consecință a unor ocluzii și tulburări funcționale ale venelor profunde. Cauzele acestor tulburări nu pot fi suprimate decât în cazuri de excepție, astfel că insuficiența venoasă cronică subfascială (sindromul posttrombotic) nu poate fi vindecată și reclamă un tratament de durată ce pune adesea probleme atât pacientului cât și medicului.

Tromboza venoasă profundă este reprezentată de formarea unui cheag de sânge (tromb) în venele profunde ale membrelor inferioare, pelvisului sau membrele superioare. Trombii se pot forma fie la nivelul venelor superficiale (afecțiune care se numeste tromboflebită (sau simplu flebita) sau la nivelul venelor profunde. Trombii de la nivelul venelor superficiale cauzează rareori probleme, pe când cei de la nivelul venelor profunde necesită evaluare medicală imediată. Trombii de la nivelul venelor profunde se pot mări in dimensiuni, pot circula în torentul sangvin până la nivelul plămânilor, determinând embolism pulmonar ce poate amenința viața. Tromboza venoasă profundă poate avea și alte complicații pe termen lung. În aproximativ 25% din cazuri, tromboza venoasa profundă lezează peretele venos și determină sindrom posttrombotic de lungă durată. Această manifestare poate determină durere, edeme, tulburări de pigmentare (depigmentare) și răni la nivelul membrelor. Majoritatea trombilor se dezvoltă la nivelul venelor gambei si coapsei și mai puțin frecvent la nivelul venelor membrelor superioare sau la nivelul pelvisului.

Sindromul posttrombotic constituie expresia clinică a tulburărilor provocate de hipertensiunea cronică din sistemul venos profund secundară unei tromboze venoase profunde vindecate cu sechele. În general sindromul posttrombotic definește mai ales urmările la distanță ale trombozei venoase profunde ale membrelor inferioare și uneori ale venei cave inferioare, deși și sindroamele posttrombotice ale membrelor superioare și ale venei cave superioare au aceleasi caracteristici fiziopatologice de bază.

Tromboflebita superficială este o afecțiune inflamatorie, de regulă circumscrisă și abacteriană, a pereților venelor subcutanate, însoțită de formarea de trombi (cheaguri) aderente. Comparativ cu trombozele venelor profunde importanța lor este mică; ele nu embolizează decât foarte rar, practic niciodată letal, au tendința spontană la vindecare, deși ocazional se pot extinde la venele profunde sau pot fi septice (supurate) și nu lasă decât în mod excepțional sechele invalidante. Incidența tromboflebitelor superficiale nu este cunoscută, dar survin mai frecvent în unele situații, în special pe vene varicoase, vene cateterizate și după administrarea intravenoasă de substanțe iritante. Uneori sunt revelatoare ale unor boli sistemice care le-au favorizat apariția.

Cum se diagnostichează insuficiența venoasă cronică?

Dacă edemele se datorează insuficienței venoase cronice, diagnosticul este bazat pe anamneză și examinare fizică. Este recunoscută din ce în ce mai mult ca metodă standard de diagnostic folosirea unui sistem clinic de punctare care include 5 simptome (durere, crampe, senzație de greutate, prurit, parestezii) și 6 semne (edem, hiperpigmentare, indurație, ectazie venoasă, eritem, durere la comprimarea gambei) cărora li se acordă un scor între 0 (absent sau minim) și 3 (sever). Dacă la 2 vizite efectuate în interval mai mare sau egal cu 6 luni se calculează scoruri între 5 și 14, diagnosticul este de boală ușoară-moderată iar dacă scorurile sunt mai mari sau egale cu 15, diagnosticul este de boală severă.

De asemenea, vi se va recomanda o ecografie Doppler venoasă la nivelul membrelor inferioare care permite vizualizarea sistemului venos de la nivelul membrelor superioare și inferioare, furnizând astfel un diagnostic de acuratețe al varicelor hidrostatice (boala varicoasă), al tromboflebitei superficiale și profunde, al trombozei venoase sau permite urmărirea pacienților care au suferit o intervenție chirurgicală care se adresează sistemului venos (safenectomie) sau o procedură percutană pentru rezolvarea insuficienței venoase (laser, fotocoagulare…) precum și pentru evaluarea sistemului venos înainte de operația de bypass aortocoronarian.

Cum se tratează insuficiența venoasă cronică?

Tratamentul insuficienței venoase cronice vizează pe de o parte, reducerea edemelor și, pe de altă parte, măsuri legate de modificarea stilului de viață care împiedică progresia afecțiunii.

Astfel, dacă aveți insuficiență venoasă cronică este recomandat sa purtați ciorapi elastici cu compresie graduală. Evitați imobilizarea membrelor inferioare timp îndelungat și faceți cât mai multă mișcare, masaj de drenaj al picioarelor, dormitul cu picioarele ridicate cu 15 cm față de planul patului, purtarea de haine lejere (cu evitarea de curele strânse, ciorapi cu bandă strânsă, pantaloni strâmți, corsete), pantofi comozi cu toc de max. 4 cm, evitarea băilor calde, de abur sau saunelor.

Măsuri legate de modificarea stilului de viață

• Tratamentul compresiv cu ajutorul ciorapilor elastici cu compresie graduală impiedică umflarea picioarelor și progresia insuficienței venoase cronice. Atenție la alegerea ciorapului ca acesta să se potrivească foarte bine dimensiunilor picioarelor dvs – fiecare persoană are dimensiuni diferite la nivelul gleznelor, gambelor, coapselor, există diferite tipuri de constituție….

Compresia este eficace pentru tratamentul și prevenirea insuficienței venoase cronice și a sindromului post tromboflebitic, fiind indicată la toți pacienții. Inițial, până la vindecarea edemului și ulcerațiilor și stabilizarea dimensiunilor membrului inferior, se folosesc bandaje elastice. Ulterior se utilizează ciorapi compresivi speciali.

Ciorapii trebuie puși dimineața, înainte ca pacientul se se dea jos din pat și înainte ca activitatea să determine agravarea edemului. Presiunea exercitată de ciorap ar trebui sa fie maximă la nivelul gleznelor și să scadă treptat către genunchi. Aderența la acest tip de tratament este variabilă. Mulți pacienți tineri sau activi consideră că ciorapii sunt iritanți, restrictivi sau ridică probleme estetice. Pacienții vârstnici pot avea dificultăți legate de aplicarea (încălțarea) ciorapilor.

• Activitatea fizică regulată favorizează întoarcerea venoasă și intârzie evoluția insuficienței venoase.

• Evitarea ortostatismului prelungit și a poziției picior peste picior care favorizează apariția și progresia insuficienței venoase.
• Evitarea tocurilor foarte înalte.
• Menținerea picioarelor mai sus decât restul corpului în clinostatism.
• Purtarea de haine lejere (cu evitarea de curele strânse, ciorapi cu bandă strânsă, pantaloni strâmți, corsete), pantofi comozi cu toc de max. 4 cm, evitarea băilor calde, de abur sau saunelor.
• Mese regulate şi variate, cu conţinut mare de fibre, reducerea greutăţii corporale, evitarea fumatului și hidratarea eficientă cu consumul de lichide în cantităţi mari sunt alte măsuri legate de schimbarea modului de viață care întârzie evoluția insuficienței venoase.

Următoarele sfaturi de auto-îngrijire pot ajuta la scăderea edemului și la împiedicarea revenirii acestuia:

• Masajul de drenaj, cu mișcări dinspre zona afectată spre inimă utilizând o presiune fermă, dar nu dureroasă, poate ajuta la mutarea excesului de lichid din zona respectivă; 

• Protecția zonei afectate care trebuie menținută curată, hidratată și fără leziuni. Pielea uscată, crăpată, este mai predispusă la zgârieturi, tăieturi și infecții;
• Reducerea aportului de sare întrucât sarea poate crește retenția de lichide și poate agrava edemul.

Tratamentul farmacologic include flebotropice, unguente topice, analgezice orale nespecifice.

Tratamentul instrumental include injecţii sclerozante, tehnici de coagulare, crioterapie,laser. Scleroterapia este rezervată în general insuficienței venoase avansate și constă în injectarea unui produs chimic în vena deteriorată, dilatată, urmat de astuparea acesteia. Sângele va reveni la inimă prin alte vene, iar vena deteriorată va fi în cele din urmă absorbită de organism.

Tratamentul chirurgical constă în principal în safenectomie/stripping (intervenție care scoate segmentul de venă afectat) sau trombectomie (cu eliminarea trombilor – cheagurilor de la nivelul venelor). Chirurgia endoscopică minim invazivă constă în introducerea un tub subțire cu o camera foto la capăt care ajuta la vizualizarea și legarea dilatațiilor varicoase.

Tratamentul complicațiilor (ulcerul venos) prin pansamente repetate până la vindecare.

Ce presupune urmărirea unui pacient cu insuficiență venoasă cronică?

Insuficiența venoasă cronică este o maladie cronică a cărei evoluție este grevată de perioade de ameliorare și de control al simptomatologiei și de perioade de agravare și, din acest motiv, este foarte importantă legătura cu medicul cardiolog care va adapta tratamentul în funcție de cerințele fiecăruia.

Astfel, consultul cardiologic cu anamneza și examinarea fizică periodică a membrelor inferioare cu sistemul clinic de punctare bazat pe cele 5 simptome (durere, crampe, senzație de greutate, prurit, parestezii) și 6 semne (edem, hiperpigmentare, indurație, ectazie venoasă, eritem, durere la comprimarea gambei) cărora li se acordă un scor între 0 (absent sau minim) și 3 (sever). Astfel, pe baza acestuia se apreciază severitatea bolii (ușoară-moderată la scor intre 5 și 14, severă la scor sunt mai mare sau egal cu 15).

De asemenea, vi se va recomanda periodic o ecografie Doppler venoasă la nivelul membrelor inferioare pentru urmărirea evoluției afecțiunii, a progresiei varicelor hidrostatice, pentru excluderea tromboflebitei superficiale și profunde și a trombozei venoase.

Ascultați sfaturile pe care le primiți de la cardiologul dvs, nu întrerupeți tratamentul fără să cereți acordul acestuia. Nu amânați consulturile cardiologice periodice chiar dacă vă simțiți bine! Medicația cardiovasculară nu este prescrisă pe viață, dozele de medicament trebuie adaptate în funcție de evoluția fiecăruia și o evaluare corectă, făcută la timp vă poate salva viața.