Ce simte un pacient cu extrasistole ventriculare? Care sunt simptomele extrasistolelor ventriculare?

Mulți pacienți nu au niciun simptom. Alții pot simți o senzație de fluturare în piept/stomac sau o senzație de gol/pauză în activitatea cardiacă, destul de neplacută, care îi ingrijorează. Această senzație apare deoarece, după o bătaie prematură, ciclul cardiac se resetează, lucru care este precedat de o scurtă pauză și fac pacientul să simtă că „inima s-a oprit” pe moment. Alte simptome sunt amețeala, o senzație de „bocănitură” în piept sau scurtarea respirației. Simptomele sunt mai frecvente noaptea sau în repaus pentru că frecvența cardiacă este mai redusă iar ritmul mai rar permite bătăilor ectopice să apară. Mulți pacienți pot experimenta simptome sporadic sau fără niciun trigger particular, sau intermitent, cu săptămâni sau luni între episoade.

Care sunt cauzele extrasistolelor ventriculare?

Extrasistolele ventriculare se datorează unei zone iritative din ventricul, care nu se mai sincronizează cu ansamblul cardiac. Cauzele ale acestui tip de aritmie pot fi: emoția, un dezechilibru în reținerea sărurilor minerale (consumul exagerat de laxative sau diuretice), febra sau o infecție; în aceste cazuri aritmia este considerată benignă. Consumul de cafea sau băuturi energizante, alcoolul sau privarea de somn/oboseala excesivă sunt de departe cei mai frecvenți factori declanșatori (triggeri), iar simptomele multor pacienți se ameliorează net dupa eliminarea acestora. Modificările hormonale din sarcină sau menopauză pot favoriza extrasistolele ventriculare. Ocazional, infecția virală la nivelul inimii (miocardita) poate cauza extrasistole ventriculare. Apariția extrasistolelor la un pacient cu o boală de inimă poate revela o problemă care să necesite tratament.

Cum se diagnostichează extrasistolele ventriculare?

Medicul cardiolog va începe consultul evaluând istoricul, simptomele și starea generală de sănătate, depistând eventualele cauze favorizante (factori ce țin de modul de viață sau istoricul familial de afecțiuni cardiovasculare).

Analizele de sânge sunt utile pentru a exclude cauzele potențiale de extrasistole ventriculare, spre exemplu un nivel anormal al electroliților (lipsa de potasiu și magneziu poate favoriza apariția extrasistolelor ventriculare) sau funcția tiroidiană.

Ulterior, electrocardiograma de repaus (EKG) care înregistrează activitatea electrică a inimii în momentul respectiv și furnizează informații generale despre aceasta poate surprinde uneori extrasistole ventriculare. Extrasistolele frecvente pot fi surprinse și diagnosticate pe electrocardiograma de repaus (EKG), dar alteori aceasta poate fi perfect normală.

Poate fi utilă și o ecocardiografie (pentru a exclude anomalii structurale  și funcționale cardiace, cardiomiopatii) și un test de efort pe covor rulant (care uneori poate declanșa extrasistolele).

Testul de efort pe covor rulant poate declanșa uneori tulburarea de ritm și presupune să faceți un efort gradat, supravegheat, cu ajutorul unui covor rulant, timp în care activitatea inimii dumneavoastră va fi urmărită prin electrocardiogramă. Testul de efort nu vă testează capacitatea de efort ci evidențiază modificările care apar pe electrocardiogramă în cadrul unui efort fizic susținut și dozat, conform unui protocol standardizat. Dacă tulburarea de ritm apare la un asemenea efort și are un corespondent pe electrocardiogramă este limpede: aveți o aritmie ce necesită tratament.

De aceea, este necesară monitorizarea ambulatorie (Holter) EKG pe 24 sau 36 sau 72 ore, care surprinde pacientul în viața de zi cu zi și nu pe patul de cabinet și ajută la aprecierea procentului de bătăi ectopice raportate la toate bătăile cardiace („ectopic burden”). Există dovezi clare că o „încărcare ectopică” ridicată (10-30%) poate afecta potențial modul de contracție a inimii dacă aceasta nu este tratată. Monitorizarea Holter EKG ajută de asemenea pentru a stabili dacă bătăile ectopice au originea dintr-un singur focar sau din mai multe focare și ajută astfel la ghidarea tratamentului. 

Pentru pacienții cu episoade rare de palpitații se poate opta pentru monitorizarea ambulatorie EKG de lungă durată (7-14, 21 zile) sau monitorizarea telemetrică EKG, metode care pot surprinde tulburările de ritm care apar mai rar.

Dacă medicul vă indică una dintre aceste investigatii, nu le amânați! Un diagnostic corect pus la timp poate preveni o aritmie severă și, uneori, vă poate salva viața!

Cum se tratează extrasistolele ventriculare?

Extrasistolele ventriculare există la 4 persoane din 5 și nu necesită decât rareori medicamente. La majoritatea pacienților, simple măsuri de modificare a stilului de viață cum e reducerea cantității de cofeină și de alcool, renunțarea la fumat, somn suficient și reducerea stresului sunt suficiente pentru ameliorarea și chiar eliminarea simptomelor.

Medicamentele pot fi utilizate pentu ameliorarea simptomelor și tratarea extrasistolelor ventriculare. Dacă acestea au origine într-un singur focar, atunci se poate folosi ablația pe cateter.

Ablația prin cateter este o procedură nechirurgicală, minim invazivă care presupune că se intră cu un fir de sârmă foarte subțire (cateter) printr-o venă de la mână sau de la picior, care, antrenată de torentul sangvin, ajunge până în inimă. Electrozii care sunt pozitionați în vârful acestui cateter măsoară semnalele electrice de la nivelul inimii și creează o hartă virtuală 3D a inimii utilizând un sistem  de mapare asistat de calculator. Utilizând semnalele electrice de la nivelul inimii se identifică locul (focarul) exact de origine a bătăilor ectopice urmată de eliberarea unei energii de înaltă frecvență la acest nivel pentru a elimina bătăile anormale. Undele de radiofrecvență transmise prin aceste catetere sunt utilizate pentru a distruge zonele cu probleme oprind astfel transmiterea de semnale care determină extrasistolele ventriculare. Acești curenți nu dăuneaza inimiii dar opresc acea mică parte să transmită impulsuri electrice și astfel întrerup  focarul care furnizează extrasistolele ventriculare.

Ablația prin cateter se poate face sub anestezie locală cu sedare sau sub anestezie generală. Procedura este rapidă și în general nu necesită spitalizare, pacienții revenind acasă în aceeași zi sau în dimineața următoare. Rata de succes este ridicată peste 85% iar riscurile asociate procedurii sunt reduse (1-2%) și includ riscul de sângerare la nivelul puncției sau în jurul inimii și un risc foarte mic de a necesita cardiostimulare permanentă (pacemaker).

Câteva lucruri esențiale despre extrasistole:

• extrasistolele ventriculare sunt foarte frecvente și, cel mai adesea, benigne;
• investigațiile cardiace se fac mai ales pentru a elimina cauzele subjacente (ca afectarea mușchiului inimiii sau a arterelor coronare) și stabilirea încărcării ectopice (ectopic burden);
• schimbarea modului de viață cu eliminarea factorilor favorizanți este de obicei suficientă pentru ameliorarea simptomelor;
• medicamentele și ablația pe cateter sunt sigure și eficiente, putând fi folosite cu succes dacă frecvența extrasistolelor ventriculare este ridicată sau simptomele persistă în ciuda măsurilor simple.

Ce presupune urmărirea unui pacient cu extrasistole ventriculare?

Extrasistolele ventriculare sunt cel mai adesea benigne, dar pot fi supărătoare și, din acest motiv, este foarte importantă legătura cu medicul cardiolog care va adapta tratamentul în funcție de cerințele fiecăruia.

Astfel, consultul cardiologic complet (care include electrocardiograma de repaus si ecocardiografia) trebuie repetat la intervalul de timp setat de medicul cardiolog (de obicei la 3 luni sau mai des daca este vorba de o agravare a simptomatologiei).

Monitorizarea ambulatorie periodică a electrocardiogramei este necesară pentru controlul eficient al frecvenței cardiace iar monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale este de asemenea recomandată dacă sunteti hipertensiv, pentru a obține un grafic tensional normal.

Testul de efort pe covor rulant se recomandă a fi repetat anual în cazul suspiciunii unei cauze ischemice, pentru a aprecia necesitatea unei investigații invazive (coronarografie). De acemenea, consultațiile online și serviciile de telemedicină sunt foarte utile pentru urmărirea corectă a acestor pacienți.

Ascultați sfaturile pe care le primiți de la cardiologul dvs, nu întrerupeți tratamentul fără să cereți acordul acestuia. Nu amânați consulturile cardiologice periodice chiar dacă vă simțiți bine! Medicația cardiovasculară nu este prescrisă pe viață, dozele de medicament trebuie adaptate în funcție de evoluția fiecăruia și o evaluare corectă, făcută la timp vă poate salva viața.

Tahicardia paroxistică ventriculară

Tahicardia paroxistică ventriculară este o tulburare de ritm periculoasă, amenințătoare de viață, al cărei focar este situat la nivelul ventriculului. În general reprezintă manifestarea unei disfuncții majore a muschiului cardiac; poate apărea la orice vârstă și este consecința cardiomiopatiilor sau bolii ischemice cardiace (infarct miocardic), când se produce o desincronizare între bătăile ventriculilor și contracția atrială, consecința fiind diminuarea debitului cardiac. Este necesară spitalizarea pentru cardioversie electrică sau medicamentoasă, ținând cont și de faptul că majoritatea episoadelor de fibrilație ventriculară (FV) încep cu o tahicardie ventriculară netratată, iar, în acest caz, șansele de resuscitare reușită sunt minime. De asemenea, la pacienții care, în ciuda tratamentului medicamentos corect, fac numeroase episoade de tahicardie ventriculară paroxistică, se poate opta pentru implantarea unui defibrilator automat.

Fibrilația și flutterul ventricular

reprezintă urgențe majore, tulburări de ritm ventriculare extrem de severe care, atunci când se produc, trebuie tratate de urgență întrucât pun în pericol viața pacientului.