Tensiunea arterială reprezintă presiunea sub care circulă sângele în artere și este caracterizată prin 2 valori: prima valoare – mai mare – se numește tensiune arterială sistolică sau maximă, iar cea de-a doua valoare- mai mică – se numește tensiune arterială diastolică sau minimă. Diferența între cele 2 valori trebuie să fie aproximativ 40-50 mmHg, sau, pentru mai multă rigoare, tensiunea arterială minimă trebuie să fie aproximativ jumatăte din valoarea tensiunii arteriale maxime la care se adaugă 10 mmHg. Tensiunea arterială este determinată atât de cantitatea de sânge pompată de inimă, cât și de rezistența la fluxul de sânge în artere. Cu cât inimă pompează mai mult sânge și cu cât arterele sunt mai înguste, cu atât tensiunea arterială este mai mare.
Circulația sângelui este datorată unei diferențe de presiune (creată de activitatea de pompă a inimii) între sistemul arterial, cu presiune mare și sistemul venos, cu presiune mică (în capilarul venos presiunea apropiindu-se de 0 mmHg).
Astfel, la fiecare contracție a ventricului stâng (sistolă) inima trimite o anumită cantitate de sânge (denumită debit bătaie) în artera aortă și în arterele mari, crescând astfel presiunea la nivelul acestor vase și determinând valoarea presiunii sau tensiunii maxime sau sistolice. În perioada de repaus a inimii (diastola) sângele ajunge în țesuturi prin intermediul arteriolelor care opun o anumită rezistență la scurgere (datorită fibrelor musculare din pereții acestora) și determină valoarea presiunii sau tensiunii minime sau diastolice. Dilatarea și constricția arteriolelor este determinată de diverse stări fiziologice, de efort, digestie, „tonusul de bază” al arteriolelor fiind controlat de sistemul neurovegetativ, de diverse substanțe metabolice sau hormoni. O activitate crescută a tonusului datorită creșterii activității sistemului nervos simpatic (stres), diverși hormoni (adrenalina, aldosteron), de natură renală sau modificări ale tunicii musculare prin fibroscleroză duc la o creștere a presiunii (tensiunii) minime.
Presiunea (tensiunea) maximă poate să fie crescută doar în anumite împrejurări (în efort, emoții) sau chiar în repaus (de exemplu la vârstnici). Descoperirea unei valori tensionale crescute izolate nu pune diagnosticul de hipertensiune arterială permanentă (hipertensiune arterială); unele creșteri pot fi trecatoare datorită unei emotivități mai mari (hipertensiunea de halat alb). Diagnosticul de hipertensiune arterială permanentă se confirmă prin identificarea mai multor valori crescute sau prin monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (MATA) pe 24, 48 sau 72 ore, investigație care măsoara tensiunea regulat în tot intervalul respectiv de timp, furnizând un grafic cu valorile măsurate, precum și valoarea tensiunii medii pe 24/48 sau 72 de ore și procentul de valori ce depașesc limita superioară a normalului, atât ziua cât și noaptea.
Când trebuie să vă măsurați tensiunea arterială?
Măsurarea tensiunii arteriale face parte din orice control medical de rutină. Adresați-vă medicului dumneavoastră pentru măsurarea tensiunii arteriale cel puțin o dată la doi ani, începând de la vârsta de 18 ani. Dacă aveți peste 40 ani, sau sunteți în grupa de vârstă 18 – 39 ani cu un risc ridicat de hipertensiune arterială, adresați-vă medicului dumneavoastră pentru o măsurare a tensiunii arteriale în fiecare an. Tensiunea arterială, în general, ar trebui să fie verificată la ambele brațe pentru a determina dacă există o diferență. Este important să utilizați o manșetă de dimensiuni adecvate. Medicul dumneavoastră va recomanda probabil măsuratori mai frecvente dacă ați fost deja diagnosticat cu hipertensiune arterială sau aveți alți factori de risc pentru afecțiuni cardiovasculare. De asemenea, și pentru copiii cu vârsta de peste 3 ani este bine ca tensiunea arterială să fie măsurată în cadrul controalelor anuale.
Cu ce vă puteți măsura tensiunea arterială?
Tensiometrele electronice pe care le puteți găsi în farmacii, pot oferi informații utile despre tensiunea arterială, dar acestea pot avea unele limitări. Precizia lor depinde de mai mulți factori, cum ar fi dimensiunea corectă a manșetei și utilizarea lor corectă. Adresați-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări privind utilizarea tensiometrelor electronice.
Ultimele comentarii