Nu numai țigările, grăsimile animale, obezitatea și lipsa de mișcare uzează inima. Frica, furia și tristețea afectează în egală măsură sănătatea inimii. Stresul psihic este unul dintre cei mai importanți factori de risc cardiovascular și, din păcate, printre cei mai dificil de corectat. Prin împletirea dintre cardiologie și psihologie (psihocardiologia) dorim să abordăm bolile cardiovasculare și din punct de vedere psihologic, încercând astfel să corectăm stilul de viaţă nociv pentru sănătate generat cel mai adesea de stresul psihic cu variate rădăcini sociale. Astfel, comportamentul defectuos al bolnavului cardiac are adesea o latură psihosocială, care oscilează între delăsare (consecinţa depresiei), neglijenţă sau hiperprudenţa generată de anxietate.
Nu toți pacienții cu afecțiuni cardiovasculare au un scor de risc foarte ridicat. Unii dintre aceștia nu au fumat niciodată, fac mișcare în mod regulat, au colesterolul în limite normale, tensiunea arterială normală sau chiar sub limită, greutatea normală, nu au pe nimeni în familie cu boli cardiovasculare și totuși suferă la un moment dat un infarct miocardic sau o tulburare de ritm severă.
Cauza sunt hormonii stresului, ce afectează în timp arterele care hrănesc inima, arterele coronare, sau pot declanșa tulburări de ritm fatale. Astfel, furia, nervii nestăpâniți, stresul psiho-social presupun riscuri de care nu suntem conștienți, la fel ca și durerile sufletești, depresia, tristețea, frica, anxietatea, epuizarea, sau descurajarea care pot afecta semnificativ inima.
Unii sunt afectați imediat după un eveniment traumatizant: după o catastrofă naturală cum ar fi un cutremur, după un atac terorist, după ce au primit vestea morții unei persoane apropiate, după un accident. Alții suferă o perioada îndelungată pentru ca la un moment dat să se prăbușească, fără să poată fi identificată o cauză imediată. Însă, cel mai adesea, se constată o suprapunere a celor două variante, combinația celor două forme de solicitare – cronică și acută.
Cu luni de zile înainte de infarct, unii pacienți se simt extrem de obosiți, extenuați și lipsiți de energie. Îngrijorați de starea lor, mulți se prezintă la medic. În momentul respectiv, un diagnostic corect și o terapie adecvată le poate salva viața. Sau, în situația în care există deja leziuni coronariene constituite, un test de efort și o monitarizare Holter EKG care detectează modificări ischemice pot indica coronarografia urmată de stentarea vasului respectiv și prevenirea unui infarct care poate avea consecințe catastrofale.
Dacă pe starea de extenuare cronică se adaugă o enervare bruscă care eliberează mulți hormoni de stres, infarctul se produce instantaneu. Există câteva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situație care ascund mult adevăr: „Am o piatră pe inima” sau „Mi s-a oprit inima de frică” sau „Asta mi-a zdrobit inima”.
Ce se petrece de fapt? Cum se ajunge de la stări de spirit la astuparea (ocluzia) vaselor de sânge? Toate detaliile acestor procese complexe și primejdioase nu sunt încă elucidate pe deplin, însă esența lor este clară: atunci când tristețea, stările conflictuale, frustrarea sau melancolia durează săptămâni și luni, acestea reprezintă pentru organism un stres cronic. Efectul lui nu este totdeauna mortal. Unii dintre cei loviți își revin. În schimb, alții au mai mult ghinion: la ei stresul forțează creșterea frecvenței cardiace și depunerea de colesterol pe arterele organismului care devin mai rigide și se îngustează, împiedicând circulația normală a sângelui. În contextul unui stres psihoemoțional intens (o enervare) depunerile de colesterol (plăcile de aterom) se pot fisura și pot favoriza formarea de cheaguri la nivelul respectiv care obturează vasul de sânge și se produce infarctul (atunci când artera este situată la inimă) sau accidentul vascular cerebral (atunci când artera este situată la cap).
Nu numai furia, nervii nestăpâniți, stresul psiho-social pot afecta inima. Lipsa aprecierii, anxietatea, epuizarea, enervările permanente la serviciu, relațiile dificile la locul de muncă, traiul sub tensiune sau descurajarea pot declanșa un infarct la o persoană sănătoasă, fără alți factori de risc cardiovascular. Astfel, un punct foarte sensibil în atmosfera zilnică de la muncă este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun în ei în profesie și nu se simt recompensați pentru aceasta. Recompensarea insuficientă poate îmbracă forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor șanse de promovare, nesiguranța locului de muncă, un șef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numără, de pildă, medicii rezidenți, care prestează o muncă de răspundere, sunt insuficient plățiți și nici n-au vreun cuvânt de spus în cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care muncesc până la epuizare pe două fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocația dăruirii, care își cheltuiesc energia pentru alții fără niciun fel de recunoștință.
Persoanele care suportă un stres emoțional cronic percep altfel lumea înconjurătoare, și, astfel, se creează un cerc vicios întrucât pragul de „alarmă” coboară sub limita normală iar creierul devine mai atent și mai receptiv la stimulii exteriori. Adesea organismul lor tratează situațiile banale, cotidiene, ca și cum ar fi unele de extremă urgență, au deseori reacții de spaimă sau de emoție. Aceasta se întâmplă la persoanele care nu au posibilitatea să discute cu cineva despre emoțiile lor negative și, astfel, nu se eliberează de aceste sentimente, ci le rețin și le refulează, fenomen care poate avea consecințe nefaste pentru sănătatea inimii.
De asemenea, persoanele caracterizate printr-o tristețe patologică, depresivii, au un risc de infarct de două ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschiși și exuberanți. Depresia constituie un stres permanent pentru organism, un depresiv se află permanent într-o stare de tensiune distructivă, care îi modifică întregul metabolism. Astfel, depresia este unul dintre cei mai importanți factori de risc cardiovascular, la fel ca fumatul sau hipertensiunea arterială.
Și, nu în ultimul rând, insomnia reprezintă de asemenea un important factor de risc cardiovascular. Există asocieri semnificative între dificultatea de a adormi, dificultatea de a rămâne adormit și somnul deloc odihnitor cu riscul de boală cardiovasculară și de accident vascular cerebral. Mecanismul prin care se produce asocierea între insomnie si dezvoltarea bolilor cardiovasculare are la bază dereglarea axei hipotalamo-hipofiza-suprarenaliană, afectarea metabolismului glucozei și a biochimiei creierului. De asemenea, s-a constatat în cazul persoanelor care prezentau insomnie, o crestere a biomarkerilor proinflamatori implicați în procesul de aterogeneză, printre acesti markeri fiind identificați cu un nivel ridicat proteina C reactiva (PCR), factorul de necroză tumorală și interleukina 6 (IL-6). Ulterior, inflamația vasculară contribuie la dezvoltarea plăcilor de aterom, apariția accidentelor ischemice (infarct miocardic, accident vascular cerebral), dezvoltarea apneei de somn, a hipertensiunii arteriale și a insuficienței cardiace. Riscul de mortalitate prin boală cardiovasculară demonstrat prin studii clinice a fost mai ridicat la pacientii care prezentau și tulburări ale somnului, în special la cei cu insomnie cronică persistentă asociată cu niveluri crescute de proteină C reactivă.
Să fii șomer și să primești zilnic câte un nou refuz la o cerere de angajare, să porți un război conjugal ori să-ți îngrijești mama bolnavă de Alzheimer – asemenea lucruri macină sufletul, la fel ca suprasolicitarea și subaprecierea de la serviciu. E o schemă care se repetă la infinit: muncă peste puteri, pentru a plăti ratele la casă și datoriile. La un moment dat, când randamentul scade, visul se spulberă, statutul social e compromis, relația cu partenerul se uzează din pricina problemelor. Apoi, pe neașteptate, apare infarctul.
Nu oricine muncește din greu sau are de depășit o serie de probleme personale se confruntă cu același grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de altă parte, de experiența acumulată și atitudinile dobândite. Ce exigență avem față de noi înșine? În ce măsură suntem obsedați de performanță? Ce importanță acordăm situațiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o ceartă cu soția sau toanele șefului nu reprezintă nimic, pe când pentru alții reprezină o solicitare nervoasă importantă cu consecințe nocive asupra inimii.
De asemenea, comportamentul defectuos al bolnavului cardiac are adesea o latură psihosocială, care oscilează între delăsare (consecinţa depresiei), neglijenţă sau hiperprudenţa generată de anxietate.
Dar, prin psihoterapie, revizuirea modului de gândire, schimbarea atitudinii, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport, pacienții cu depresie trebuie să învețe treptat că pot avea din nou încredere în propriul lor corp. Pentru aceasta însă cei mai mulți necesită ajutorul unui profesionist iar psihocardiologia reprezintă cea mai bună alegere. Din păcate, multe victime ale stresului aleg această cale numai după ce s-a produs un infarct, deși, dacă ar fi luat măsuri cu mult înainte de acesta, l-ar fi putut preveni. Astfel, cine nu-și poate depăși tristețea, cine se teme că va deveni depresiv ar trebui neapărat să aibă o discuție sinceră cu un psiholog. Pentru început puteți urma niște sfaturi care vă pot ajuta să reduceți din stres:
– fragmentați-vă programul de muncă cu pauze, mergeți la fereastră, priviți afară și visați cu ochii deschiși;
– când vă simțiți încordat calmați-vă deliberat cu ajutorul respirației sau vizualizați imagini care vă inspiră liniște, pentru a va distanța emoțional de situația care vă stresează;
– deschideți-vă sufletul unui psiholog, emoțiile negative pot fi fatale;
– apelați la terapie cognitiv-comportamentală dacă suferiți de insomnie cronică care combină strategii comportamentale, cum ar fi stabilirea unui program de somn consistent cu strategii cognitive, precum și înlocuirea temerilor legate de insomnie cu așteptări mai utile;
– apelați la psihoterapie atunci când doriți să vă schimbați modul da viață și nu reușiți să vă lăsați de fumat, să mâncați sănătos, să faceți mișcare, să scădeți în greutate;
– apelați la programe de neuro-feedback care facilitează antrenarea directă a funcțiilor cerebrale, astfel încât creierul dumneavoastră va învața să funcționeze mai eficient.
Ultimele comentarii