Leziunile valvulare (insuficienta mitrala, valvulopatii, boli valvulare)

Ce sunt leziunile valvulare?

Leziunile valvulare (valvulopatiile sau bolile valvelor inimii) apar atunci când valvele inimii nu se mai deschid bine (sunt strâmtorate) sau nu se mai închid etanș (valva este insuficientă) iar sângele care străbate orificiul valvular trece greu prin acesta (stenoză valvulară) sau refluează în cavitatea situată în amonte (insuficiență valvulară).

Cu timpul inima obosește și începe să devină din ce în ce mai putin eficientă, aceasta manifestându-se prin simptome ca oboseala și slăbiciunea (fatigabilitatea), iar sângele începe să stagneze în vasele care ajung la inimă, cauzând acumularea de lichid la nivelul plămânilor și scurtarea respirației sau sufocare la efort (dispnee) sau la nivelul membrelor inferioare (edeme).

Care sunt principalele leziuni valvulare și ce simptome le însoțesc?

Stenoza mitrală este o modificare patologică a orificiului valvular mitral, produsă de sudarea cuspelor valvulare cu strâmtorarea orificiului, acest fenomen împiedicând scurgerea sângelui din atriu în ventriculul stâng în timpul diastolei. Prima consecință a îngustării orificiului mitral constă în scăderea debitului ventriculului stâng. Pentru o perioadă de timp, prin intervenția unor mecanisme compensatoare (dilatație și creștere a presiunii diastolice în atriul stâng) debitul ventriculului stâng se menține normal. Cu timpul, fenomenele compensatoare sunt depășite, debitul cardiac scade și sângele stagnează deasupra obstacolului (adică în atriul stâng și în circulația pulmonară), ceea ce impune inimii drepte un efort suplimentar, din care cauză aceasta se hipertrofiază, iar mai târziu se decompensează. Cât timp debitul ventriculului stâng ramâne normal, stenoza mitrală este compensată și nu apar complicații. Când apar staza și hipertensiunea pulmonară, apare simptomatologia pulmonară (sufocare la efort sau în repaus), iar în ultima perioadă, când inima dreaptă cedează, apar semnele insuficienței cardiace drepte. Manifestările clinice devin evidente când suprafața orificiului mitral, care în mod normal măsoară 4-6 cm2, scade sub 2 cm2.

Insuficienta mitrala este un defect valvular care constă în închiderea incompletă în sistolă a cuspelor valvei mitrale, ceea ce permite refularea sângelui din ventriculul stâng în atriul stâng. Refluxul sistolic produce dilatarea atriului stâng și, cu timpul, dilatarea și hipertrofierea (ingrosarea peretilor) ventriculului stâng prin munca suplimentară pe care acesta trebuie să o depună. Când ventriculul stâng cedează și apare insuficiența ventriculară stângă, staza retrogradă (stagnarea sângelui în amonte) provoacă o simptomatologie similară cu cea descrisă la stenoza mitrală.

Insuficienta mitrala
Insuficienta mitrala
Insuficienta mitrala

Stenoza aortică constă într-o strâmtorare a orificiului aortic, care se constituie astfel într-un obstacol în calea trecerii sângelui din ventriculul stâng în aortă în timpul sistolei. În urma profilaxiei și a tratamentului corect al reumatismului articular acut din ultimele decade,  majoritatea cazurilor de stenoză aortică apar la vârstnici și sunt de natură degenerativă, iar stenoza aortică reumatismală sau congenitală se întâlnește mult mai rar. Stenoza aortica este o leziune destul de frecventă, asociată adesea cu insuficiența aortică. Leziunea constă în îngroșarea și calcificarea sigmoidelor (valvulelor) aortice, care formează astfel un inel rigid. Orificiul stenozat (strâmtorat) forțează astfel ventriculul stâng să depună un efort important, care îl face să se hipertrofieze (să se îngroașe).

Insuficiența aortică se caracterizează prin închiderea incompletă a valvulelor (sigmoidelor) aortice în timpul diastolei, ceea ce are drept consecință refularea sângelui în diastolă din aortă în ventriculul stâng. Prin efortul suplimentar pe care îl impune ventriculului stâng, refluxul de sânge determină în timp dilatarea și hipertrofia (îngroșarea) acestuia. Cu timpul boala evoluează, manifestându-se la început cu insuficiență ventriculară stânga cu stază pulmonară și doar în stadiile avansate, atinci când cedează ventriculul drept, cu fenomene de insuficiență cardiacă dreaptă.

Care sunt cauzele leziunilor valvulare?

Dacă în trecut principala cauză a leziunilor valvulare era reumatismul articular acut, în ultimii ani, datorită profilaxiei și tratamentului eficient leziunile valvulare sunt produse mai ales de degenerescența valvei (așa cum se întâmplă în stenoza aortică odată cu înaintarea în vârstă), lipsa de contracție eficientă a unui perete al inimii (insuficiența mitală ischemică), excesul de țesut al valvei (prolapsul) sau pot fi congenitale (bicuspidia aortică).

Cum se diagnostichează leziunile valvulare?

Ce trebuie să faceți dacă bănuiți că aveți o leziune valvulară?

Dacă simțiți senzație de sufocare la eforturile pe care până acum le puteați face fără probleme, dacă noaptea vă treziți brusc din somn cu senzație de lipsă de aer sau cu nevoia de a dormi pe mai multe perne sau de a vă ridica la marginea patului ca să respirați mai ușor, dacă vi se umflă picioarele, sau sunteți slăbit trebuie să vă adresați unui medic cardiolog care poate stabili dacă aceste simptome sunt de cauză cardiacă sau nu.

Pentru stabilirea diagnosticului, de primă intenție vi se va face un consult cardiologic amănunțit. În vederea evidenţierii cauzelor insuficienței cardiace, medicul realizează o examinare fizică detaliată şi poartă o conversaţie cu pacientul privind istoricul medical şi familial şi stilul de viaţă, care pot releva cauza ce stă la baza acestui simptom.

Electrocardiograma de repaus poate să releve o tulburare de ritm care acompaniază leziunile valvulare (fibrilație atrială, …) sau modificări de fază terminală specifice insuficienței mitrale ischemice.

Ecocardiografia este investigația cea mai relevantă pentru diagnosticul leziunilor valvulare aceasta stabilind în general și etiologia (reumatismală, degenerativă, congenitală, ischemică) și severitatea acestora. Examinarea Doppler continuu și color pune practic indicația de corecție chirurgicală a leziunii valvulare sau poate indica continuarea tratamentului medicamentos.

Ulterior, aceste investigații pot fi completate cu un test de efort pe covor rulant (care poate indica drept cauză a insuficienței mitrale prezența de stenoze la nivelul arterelor care hrănesc inima, arterele coronare) sau test de mers 6 minute (pentru a vă testa capacitatea de efort și progresele pe care le faceți sub tratamentul prescris).

Monitorizarea ambulatorie (Holter) EKG pe 6 sau 12 canale timp de 24 sau 48 de ore va înregistra electrocardiograma atunci când sunteți pus să vă desfașurați activitatea zilnică obișnuită și va sesiza dacă apar modificări ischemice sau tulburări de ritm. Dacă testul de efort sau monitorizarea Holter EKG pe 12 canale ridică suspiciunea unei boli coronariene drept cauză a insuficienței mitrale, atunci sunt necesare investigații mai amănunțite, cum este angioCT–ul coronarian sau angiografia coronariană (coronarografia), metode care vizualizează arterele coronare și identifică locul și mărimea stenozelor pe care le aveți la nivelul acestora. Medicul vă poate recomanda și o monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24 sau 48 ore dacă suferiți de hipertensiune arterială.

De asemenea, pot fi recomandate teste suplimentare şi investigaţii mai complexe, precum: ecografie transesofagiană, radiografie toracică, CT torace/RMN cardiac, scintigrafia de venitilaţie/perfuzie, spirometrie – teste funcţionale respiratorii, bronhoscopia, pulsoximetrie, analize specifice de sânge (hemoleucogramă, D- dimeri, probe hepatice, renale, NT proBNP…), analiza gazelor sangvine.

Cum se tratează leziunile valvulare?

Dacă aveți o leziune valvulară, medicul cardiolog va decide ce tratament medicamentos să urmați și ce regim de viață ar trebui să aveți. La fel de importante sunt măsurile legate de stilul de viață și de eliminarea factorilor de risc cardiovasculari: o dietă adecvată cu sare cât mai puțină, exerciţii fizice moderate, eliminarea kilogramelor în plus, ținerea sub control a tensiunii arteriale, reducerea stresului, practicarea exerciţiilor de respiraţie profundă, renunţarea la fumat. Medicul cardiolog este singurul în măsură să recomande tratamentul eficient pentru insuficiență cardiacă, în funcţie de cauza care a dus la apariţia acesteia.

Sfaturi legate de stilul de viață și de eliminarea factorilor de risc cardiovasculari pentru pacienții cu leziuni valvulare:

  • reduceți aportul de sare (sodiu) în alimentație la maxim 4 gr./zi (adică 1,5 gr. sodiu).

Blogul nostru Câtă sare are voie sã consume un pacient cu afecțiuni cardiovasculare? vă explică mai multe

  • mențineți greutatea în limite normale;
  • monitorizați aportul de lichide și consumul de lichide conform indicației medicului curant, predominent apă, cu evitarea băuturilor cu adaos de zahăr. Evitați alimentele și băuturile excitante (Coca Cola, Pepsi, RedBull, cafea în cantități mari ceai negru, ceai verde, ciocolată neagră). Consumați alcool cu moderație;
  • încercați să faceți mișcare zilnic, conform recomandărilor medicului și în funcție de propria capacitate de efort și înrolați-vă într-un program de reabilitare cardiovasculară pentru pacienții cu insuficiență cardiacă (cu exerciții fizice individualizate sub monitorizarea unui medic și sfaturi privind gestionarea riscului cardiovascular);

Link Recuperarea cardiovasculară la pacientul cu insuficiență cardiacă

  • evitați temperaturile extreme, vânt puternic, ninsoare/soare puternic;
  • controlați-vă tensiunea arterială și încercați să o mențineți în limite normale;
  • dormiți suficient, mențineți o atitudine pozitivă cu evitarea emoțiilor negative și a stresului;
  • evitați infecțiile intercurente, gripa sau pneumonia, eventual vaccinați-vă;
  • purtați îmbrăcăminte adecvată evitând șosetele sau pantalonii strâmți care pot favoriza formarea de cheaguri.

Tratamentul medicamentos al pacientului cu leziuni valvulare include diuretice (medicamente care elimină excesul de lichide), betablocante, tonice cardiace, uneori anticoagulante.

Tratamentul chirurgical sau intervențional este diferit în funcție de cauza leziunilor valvulare și include:

– corecția chirurgicală a leziunilor valvulare prin plastie sau înlocuire valvulară (protezare);

revascularizarea miocardică intervențională sau chirurgicală în cazul insuficienței mitrale ischemice cu leziuni coronariene;

–  corecția malformațiilor congenitale cardiace (bicuspidia aortică, prolapsul de valvă mitrală).

Ce presupune urmărirea unui pacient cu leziune valvulară?

Leziunile valvulare sunt maladii cronice a cărei evoluție este grevată de perioade de ameliorare și de control al simptomatologiei și de perioade de agravare și, din acest motiv, este foarte importantă legatura cu medicul cardiolog care va adapta tratamentul în funcție de cerințele fiecăruia.

Astfel, consultul cardiologic complet (care include electrocardiograma de repaus și ecocardiografia) trebuie repetat la intervalul de timp setat de medicul cardiolog (de obicei la 3 luni sau mai des dacă este vorba de o agravare a insuficienței cardiace).

Monitorizarea ambulatorie periodică a electrocardiogramei este necesară pentru controlul eficient al frecvenței cardiace, mai ales dacă aveți tulburări de ritm iar monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale dacă sunteti hipertensiv pentru a obține un grafic tensional normal.

Testul de efort pe covor rulant se recomandă a fi repetat anual în cazul insuficienței mitrale ischemice, pentru a aprecia necesitatea unei investigații invazive (coronarografie). Testul de mers 6 minute vă testează periodic capacitatea de efort și progresele pe care le faceți sub tratamentul prescris.

Periodic este bine să vă înscrieți în programe de recuperare cardiovasculară pentru insuficiența cardiacă care  să vă amelioreze capacitatea de efort și calitatea vieții.

Link Recuperarea cardiovasculară în insuficiența cardiacă

Cea mai relevantă analiză de sânge la pacienții cu insuficiență cardiacă, care permite monitorizarea acestora la distanță este peptidul natriuretic atrial (NT proBNP) dar, întrucât dozarea acestuia nu este disponibilă oriunde, consultațiile online și serviciile de telemedicină sunt foarte utile pentru urmărirea corectă a acestor pacienți.

Ascultați sfaturile pe care le primiți de la cardiologul dvs, nu întrerupeți tratamentul fără să cereți acordul acestuia. Nu amânați consulturile cardiologice periodice chiar dacă vă simțiți bine! Medicația cardiovasculară nu este prescrisă pe viață, dozele de medicament trebuie adaptate în funcție de evoluția fiecăruia și o evaluare corectă, făcută la timp vă poate salva viața.

De 10 ani Cardioclass vă învață cum să vă păstrați inima sănătoasă

 Programări prompte

0722327183, 0212500651, 0371318017

office@cardioclass.ro

Str. Negoiu 17, sector 3, București