Este dispneea (sufocarea la efort) un simptom îngrijorător?

În cadrul patologiei cardiace, dispneea traduce de obicei prezența insuficienţei cardiace de diverse cauze și se întâlneşte sub trei forme:

1. dispneea de efort care apare în mod fiziologic la un efort fizic intens, dar este considerată patologică atunci când se face simţită la un nivel de efort care în mod normal este bine tolerat. În evoluţia unei boli cardiace (cum este de exemplu stenoza mitrală) poate să apară imediat, fiind consecinţa hipertensiunii pulmonare (creşterea presiunii în vasele pulmonare).

În unele boli cardiace, hipertensiunea pulmonară apare din cauza dificultăţii întoarcerii sângelui la inimă, cu stagnarea acestuia în circulaţia pulmonară, îngreunând astfel respiraţia cu apariția dispneei.

 b. ortopneea (dificultatea de a respira în poziţie culcată) care se ameliorează la ridicarea în şezut sau în ortostatism. Explicaţia acestui fenomen constă în faptul că, în poziţie culcată, plămânul se încarcă şi mai mult cu sânge, acestuia din urmă fiindu-i stânjenită întoarcerea la inimă din cauza bolii cardiace. Astfel, efortul respirator creşte, determinând apariţia ortopneei, iar pacientul pentru a putea respira este nevoit să stea ridicat la marginea patului. Dispneea de repaus sau ortopneea apare mai ales în fazele mai avansate ale insuficienţei cardiace.

c. dispneea paroxistică nocturnă (dispneea care survine brusc în timpul nopţii şi trezeşte pacientul din somn) este o formă de dispnee care nu trebuie neglijată, deoarece apare în situaţii grave de afectare cardiacă.

Dispneea, în fazele mai grave, este însoţită de tuse, initial seacă, iritativă care se agravează treptat devenind productivă, bolnavul începând să expectoreze o spută colorată în roz, situaţie de o deosebită gravitate (edem pulmonar), care evoluează rapid şi care poate conduce la deces într-un interval de timp scurt.

Lipsa de aer poate fi moderată sau severă, temporară sau de lungă durată, în funcţie de cauză. Respiraţia poate fi inconfortabilă, uneori chiar dureroasă, cu senzaţie de presiune la nivelul pieptului.

Dacă aceste simptome sunt recurente, apar brusc sau se înrăutăţesc, nu ezitaţi să mergeţi la medic, pentru a descoperi cauza din spatele acestora şi a beneficia de un tratament adecvat.

De ce simțiți sufocare/dispnee? (Cauzele dispneei cardiace)

Cea mai frecventă afecţiune cardiacă care stă la baza apariţiei dispneei este insuficiența cardiacă, aceasta fiind produsă mai ales de factori sau boli care afectează capacitatea de pompare a ventriculului stâng (disfuncție sistolică) cum ar fi:

• boli coronariene sau infarct miocardic (cea mai comună cauză);
• hipertensiune arteriala slab controlată, diabet zaharat sau afectiuni tiroidiene;
• cardiomiopatia, cardiomiopatia alcoolică, infecția sau inflamația mușchiului inimii (miocarditele);
• boli valvulare (stenoza sau insuficiența mitrală, insuficiența aortică);
• boli ale inimii ce determină o frecvență cardiacă prea mare, prea mică sau neregulată (aritmii);
• boli ale sacului ce învelește inima (boli ale pericardului);
• boli congenitale de cord;
• vârsta; odată cu înaintarea în vârstă mușchiul inimii devine mai rigid, împiedicând inima să se umple cu sânge;
• consumul cocainei sau a altor droguri ilegale.

Alteori insuficiența cardiacă se poate datora faptului că ventriculul stâng nu se mai poate umple normal, afecțiune ce poartă numele de insuficiență cardiacă diastolică. Aceasta poate fi cauzată de hipertensiune arterială, boli coronariene, boli valvulare sau boli pericardice.

Există cazuri când dispneea cardiacă este cauzată de o combinaţie de factori de natură cardiacă şi pulmonară – de exemplu, în caz de hipertensiune pulmonară, boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), embolism pulmonar, traume la nivelul inimii sau plămânilor, sindrom de decondiţionare, astmul, alergiile, inhalarea unor gaze toxice (monoxid de carbon), pneumonia, colabarea plămânilor (pneumotorax), fibroza pulmonară, etc.

Alte cauze ale dispneei pot fi: hipotensiunea arterială, atacurile de panică, anxietatea, obezitatea morbidă, sarcina, exerciţiile fizice prea intense la un organism neantrenat, schimbarea bruscă a temperaturii ambientale, călătoriile cu avionul sau drumeţiile la munte la mare altitudine, anemia, hernia hiatală importantă etc

Cel mai des întâlnită cauză a dispneei cardiace este agravarea bolii care a determinat apariţia acestui simptom. Anumiți factori pot duce la înrăutațirea bruscă a insuficienței cardiace și uneori la o patologie cu potențial letal cum ar fi edemul pulmonar sau șocul cardiogen.

Ce trebuie să faceți dacă bănuiți că aveți dispnee?

Dacă simțiți senzație de sufocare la eforturile pe care până acum le puteați face fără probleme, dacă noaptea vă treziți brusc din somn cu senzație de lipsă de aer sau cu nevoia de a dormi pe mai multe perne sau de a vă ridica la marginea patului ca să respirați mai ușor, trebuie să vă adresați unui medic cardiolog care poate stabili dacă aceste simptome sunt de cauză cardiacă sau nu.

Pentru stabilirea etiologiei dispneei, de primă intenție vi se va face un consult cardiologic amănunțit. În vederea diferenţierii dispneei de natură cardiacă de cea pulmonară, medicul realizează o examinare fizică detaliată şi poartă o conversaţie cu pacientul privind istoricul medical şi familial şi stilul de viaţă, care pot releva cauza ce stă la baza acestui simptom.

Electrocardiograma de repaus poate să releve o tulburare de ritm care stă la baza dispneei (fibrilație atrială, …) sau modificări de fază terminală specifice insuficienței cardiace ischemice.

Ecocardiografia poate descoperi cauza organică a dispneei (leziune valvulară, fracție de ejecție redusă, disfuncție diastolică severă).

Ulterior, aceste investigații pot fi completate cu un test de efort pe covor rulant (care poate indica drept cauză a insuficienței cardiace prezența de stenoze la nivelul arterelor care hrănesc inima, arterele coronare) sau test de mers 6 minute.

În cadrul testului de efort vi se vă cere să faceți un efort gradat, supravegheat, cu ajutorul unui covor rulant, timp în care activitatea inimii dumneavoastră va fi urmărită prin electrocardiogramă. Testul de efort nu vă testează capacitatea de efort ci evidențiază modificările care apar pe electrocardiogramă în cadrul unui efort fizic susținut și dozat, conform unui protocol standardizat. Dacă dispneea (sufocarea) apare la un asemenea efort și are un corespondent pe electrocardiogramă (modificări ischemice sau tulburări de ritm), este limpede: aveți o boală cardiacă. Testul de mers 6 minute este pentru a vă testa capacitatea de efort și progresele pe care le faceți sub tratamentul prescris.

Monitorizarea ambulatorie (Holter) EKG pe 6 sau 12 canale timp de 24 sau 48 de ore va înregistra electrocardiograma atunci când sunteti pus să vă desfașurați activitatea zilnică obișnuită și va sesiza dacă apar modificări ischemice sau tulburări de ritm. Dacă testul de efort sau monitorizarea Holter EKG pe 12 canale ridică suspiciunea unei boli coronariene drept substrat al dispneei, atunci sunt necesare investigații mai amănunțite, cum este angioCT–ul coronarian sau angiografia coronariană (coronarografia), metode care vizualizează arterele coronare și identifică locul și mărimea stenozelor pe care le aveți la nivelul acestora. Dacă medicul vă indică una dintre aceste investigatii, nu le amânați! Un diagnostic corect făcut la timp poate preveni un infarct miocardic acut și, uneori, vă poate salva viața!

Medicul vă poate recomanda si o monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24 sau 48 ore dacă suferiți de hipertensiune arterială.

Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale timp de 24 sau 48 de ore va măsura valorile tensiunii arteriale atunci când sunteți pus să vă desfașurați activitatea zilnică obișnuită și va realiza un grafic cu valorile tensionale din viața de zi cu zi, depistând dacă la baza crizelor de sufocare stau ascensiuni tensionale.

Citește mai multe despre insuficiența cardiacă

De asemenea, pot fi recomandate teste suplimentare şi investigaţii mai complexe, precum: radiografie toracică, computer tomografie/RMN cardiac, scintigrafia de venitilaţie/perfuzie, spirometrie – teste funcţionale respiratorii, bronhoscopia, pulsoximetrie, analize specifice de sânge (hemoleucogramă, D- dimeri, probe hepatice, renale, NT proBNP…), analiza gazelor sangvine.

Astfel, dacă aveți dispnee de cauză cardiacă, medicul cardiolog va decide ce tratament medicamentos să urmați și ce regim de viață ar trebui să aveți. Tratamentul dispneei cardiace presupune, în principal, măsuri care vizează boala subiacentă responsabilă de acest simptom (ex. tratamentul exacerbării anumitor patologii cronice precum astm, BPOC, insuficienţă cardiacă etc). Astfel, tratamentul dispneei de cauză cardiacă poate însemna tratamentul insuficienţei cardiace, al emboliei pulmonare, tratamentul unei aritmii cardiace sau tratamentul bolii coronariene.

La fel de importante sunt măsurile legate de stilul de viață și de eliminarea factorilor de risc cardiovasculari: o dietă adecvată cu sare cât mai puțină, exerciţii fizice moderate, eliminarea kilogramelor în plus, ținerea sub control a tensiunii arteriale, reducerea stresului, practicarea exerciţiilor de respiraţie profundă, renunţarea la fumat. Medicul cardiolog este singurul în măsură să recomande tratamentul eficient în caz de dispnee cardiacă, în funcţie de cauza care a dus la apariţia acestui simptom.

Ce puteți face când apare sufocarea?

• dacă simțiți apariția dispneei/sufocării, opriți-vă din orice activitate (opriți mașina, dacă sunteți șofer), asezați-vă (dacă stați în picioare), iar dacă sufocarea persistă, luați-vă medicamentul cu care sunteți obișnuit (Furosemid…);
• după ce ați luat masa, odihniți-vă un timp. Efortul digestiei „fură” sângele de la inimă, dirijându-l către organele digestive;
• dacă aveti frecvent crize de sufocare noaptea, dormiți cu capul sau chiar cu toracele mai ridicat. Veți permite astfel inimii să facă un efort mai mic atunci când pompează sângele prin vene către inimă;
• nu mai fumați. În mod cert nicotina influențează negativ, în  cel mai înalt grad, apariția crizelor de dispnee. Evitați fumatul pasiv;
• respectați recomandările medicului privind dieta, efortul fizic și alte activități pentru ameliorarea simptomelor de insuficiență cardiacă, pentru a încetini progresia bolii și a îmbunătăți calitatea vieții;
• mențineți greutatea corporală în limite normale;
• monitorizați aportul de lichide și consumul de lichide conform indicației medicului curant, predominent apă, cu evitarea băuturilor cu adaos de zahăr! Evitați alimentele și băuturile excitante (Coca Cola, Pepsi, RedBull, cafea în cantități mari, ceai negru, ceai verde, ciocolată neagră). Consumați alcool cu moderație;
• mențineți o dietă sănătoasă cu evitarea consumului de alimente bogate în colesterol și de grăsimi nocive. Consumați cu prioritate de legume, fructe, cereale integrale, lactate și brânzeturi degresate, carne de curcan/pui fără piele, grăsimi mono si polinesaturate – pește (inclusiv pește gras oceanic – somon, macrou, hering..), uleiuri vegetale, soia, tofu, nuci, semințe. Limitarea consumul de grăsimi saturate până la 5-6% din totalul caloriilor (carne de porc/miel/oaie, mezeluri grase, brânzeturi grase (cașcaval, branză topită, branză telemea/feta, brânzeturi franțuzești), lactate grase, unt, smântână), evitarea dulciurilor concentrate și a grăsimilor nocive (prăjeli, dulciuri procesate, fast-food);
• încercați să faceți mișcare zilnic, conform recomandărilor medicului și în funcție de propria capacitate de efort și să vă înrolați într-un program de reabilitare cardiovasculară pentru pacienții cu insuficiență cardiacă (cu exerciții fizice individualizate sub monitorizarea unui medic și sfaturi privind gestionarea riscului cardiovascular);
• evitați temperaturile extreme, vânt puternic, ninsoare/soare puternic;
• controlați-vă tensiunea arterială și încercați să o mențineți în limite normale;
• dormiți suficient, mențineți o atitudine pozitivă cu evitarea emoțiilor negative și a stresului;
• evitați infecțiile intercurente, gripa sau pneumonia, eventual vaccinați-vă;
• purtați îmbrăcăminte adecvată evitând șosetele/ pantalonii strâmți care pot favoriza formarea de cheaguri;
• nu amânați consultul cardiologic. Un diagnostic corect, pus la timp vă poate salva viața.