Durerea în picioare (gambe) la mers (claudicația intermitentă)

Ce poate să ascundă durerea în picioare (gambe) la mers? Care sunt cauzele claudicației?

Durerea în gambe la mers (claudicația intermitentă) din boala ischemică periferică, (arteriopatia periferică sau arterita) apare atunci atunci când arterele periferice (arterele care irigă membrele inferioare cu sânge) sunt strâmtorate (îngustate) datorită depunerilor de grăsimi ca urmare a procesului de ateroscleroză care vor reduce debitul sangvin la acel nivel. Durerea în gambe poate să apară și în cadrul altor boli cum ar fi afecțiunile coloanei, afecțiunile ortopedice, reumatice, anemia, și în toate  situațiile în care efortul care se solicită din partea membrelor inferioare este peste capacitățile pe care acestea le au sau în situațiile în care are nevoie de mai mult oxigen decât în condiții normale.

Claudicația este durerea cauzată de o cantitate insuficientă de sânge la nivelul mușchilor în timpul efortului. Cel mai adesea, durerea apare în picioare după mers la o anumită distanță și la un anumit ritm, în funcție de severitatea afecțiunii. Se mai numește claudicație intermitentă pentru că, de obicei, durerea nu este constantă, debutează la efort și încetează în repaus. Atunci când afecțiunea se agravează, durerea poate să apară și în repaus.

Simptomele asociate pot să includă tegumente reci și palide sau apariția de răni tegumentare ce nu se vindecă sau se vindecă foarte greu, iar în stadiile avansate gangrenă care se poate complica cu amputarea unui membru.

Claudicația este frecvent un simptom al arteriopatiei periferice, afecțiune care presupune îngustarea vaselor periferice, aceasta resimțindu-se mai ales la efort în stadiile incipiente. Îngustarea vaselor se datorează în principal aterosclerozei, iar principalii factori de risc pentru dezvoltarea acestei maladii sunt: fumatul, colesterolul crescut, hipertensiunea arterială, obezitatea, diabetul zaharat, insuficiența renală cronică, vârsta peste 70 ani, istoric familial de ateroscleroză, boala arterială periferică sau claudicație.

Arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare sau superioare sau boala arterială periferică reprezintă o afecțiune a vaselor de sânge ce irigă picioarele sau brațele, ce se manifestă prin dureri intermitente sau crampe, mai ales în timpul exercițiului fizic, la nivelul mușchilor membrelor. Atunci când se produce ocluzia (astuparea) unui vas de sânge apare ischemia acută a membrului respectiv, o urgență chirurgicală care, netratată la timp, se poate solda cu pierderea membrului respectiv.

Ce trebuie să faceți dacă bănuiți că aveți claudicație?

Claudicația poate fi subdiagnosticată pentru ca multe persoane consideră durerea de acest tip ca firească odată cu înaintarea în vârstă, unii reducându-și chiar nivelul de activitate pentru a evita durerea. Dacă aveți dureri la nivelul membrelor inferioare, trebuie să vă adresați unui medic cardiolog sau unui chirurg vascular care poate stabili dacă aceste dureri sunt de cauza ischemică sau nu.

Diagnosticul de claudicație și de arteriopatie periferică începe cu un consult cardiologic amănunțit cu revederea simptomelor, examenul fizic local cu evaluarea tulburarilor de tip trofic și teste pentru evaluarea fluxului sangvin.

Cele mai comune teste clinice folosite pentru diagnosticul claudicației includ:

• Măsurarea pulsului la nivelul locurilor de elecție la membrele inferioare;

• Indexul gleznă-braț care compară tensiunea arterială la nivelul brațelor și picioarelor. Măsurarea segmentară a tensiunii arteriale presupune o serie de măsuratori la diferite niveluri de la nivelul brațelor și picioarelor care ajută la determinarea dimensiunii și localizării afecțării arteriale.

Citește mai mult despre Indexul gleznă-braț

Ecografia Doppler arterială periferică furnizează informații legate de viteza de curgere a sângelui la nivelul vaselor periferice și permite evaluarea severitații leziunilor aterosclerotice (procentul de stenoză realizat de placa de aterom, existența ocluziilor la nivelul arterelor periferice etc).

Dacă ecografia Doppler arterială periferică evidențiază stenoze la nivelul patului arterial, uneori, pentru completarea diagnosticului, poate fi necesară rezonanța magnetică, angioCT-ul periferic sau arteriografia periferică pentru vizualizarea vaselor de sânge îngustate.

Testul de efort pe covor rulant este recomandat la pacienții cu claudicație intermitentă pentru a determina distanța maximă pe care pacientul poate sa o parcurgă sau intensitatea efortului la care apare durerea. De obicei acesta este neconcludent pentru ischemie miocardică întrucât majoritatea pacienților nu pot duce testul de efort până la capăt (adică nu ating frecvența cardiacă țintă) pentru că apare durerea în gambă care îi determină să întrerupă efortul.

Deoarece frecvent pacienții cu arterită asociază afectare ischemică cardiacă (cardiopatie ischemică) este necesară excluderea acesteia prin investigații specifice.

Electrocardiograma de repaus poate să releve modificări de fază terminală specifice cardiopatiei ischemice sau o tulburare de ritm care poate provoca o ischemie acută embolică datorită faptului că predispune la formarea de cheaguri la nivelul cavităților cardiace (fibrilație atrială...).

Ecocardiografia poate descoperi tulburări de contractilitate, fracție de ejecție redusă (adică reducerea performanței cardiace), disfuncție diastolică (tulburare de relaxare) dar deseori la pacienții cu boala cardiacă ischemică ecocardiografia poate să fie normală.

Dopplerul tisular poate sa aducă informații suplimentare privind modul de irigare a pereților inimii.

Monitorizarea ambulatorie (Holter) EKG pe 12 canale pe 24 sau 48 de ore va înregistra electrocardiograma atunci când sunțeti pus să vă desfașurați activitatea zilnică obișnuită și va sesiza dacă apar modificări. Dacă testul de efort sau monitorizarea Holter EKG pe 12 canale ridică suspiciunea unei boli coronariene, atunci sunt necesare investigații mai amănunțite, cum este angioCT–ul coronarian sau angiografia coronariană  (coronarografia), metode care vizualizează arterele coronare și identifică locul și mărimea stenozelor pe care le aveți la nivelul acestora. Dacă medicul vă indică una dintre aceste investigatii, nu le amânați! Un diagnostic corect pus la timp poate preveni un infarct miocardic acut sau un episod de ischemie acută și, uneori, vă poate salva viața sau membrul inferior respectiv!

Medicul vă poate recomanda și o monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24 sau 48 ore dacă suferiți de hipertensiune arterială.

Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale timp de 24 sau 48 de ore va măsura valorile tensiunii arteriale atunci când sunteți pus să vă desfașurați activitatea zilnică obișnuită și va realiza un grafic cu valorile tensionale din viața de zi cu zi, depistând dacă la baza agravării crizelor anginoase stau ascensiuni tensionale. Frecvent, pacienții cu cardiopatie ischemică asociază un scor de risc cardiovascular ridicat și hipertensiune arterială.

De asemenea, pot fi recomandate teste suplimentare şi investigaţii mai complexe, precum: rezonanța magnetică, angioCT-ul periferic sau arteriografia periferică (pentru vizualizarea vaselor de sânge îngustate), computer tomografie/RMN cardiac, scintigrafia miocardică, pulsoximetrie.

Pot fi utile analize specifice de sânge (profilul lipidic – colesterol seric, HDL, LDL colesterol, trigliceride, glicemie, hemoleucogramă, probe hepatice, renale, funcția tiroidiană…), analiza gazelor sangvine.

 De asemenea, dacă aveți dureri de tip claudicație intermitentă, medicul cardiolog va decide ce tratament medicamentos să urmați și ce regim de viață ar trebui să aveți. La fel de importante sunt măsurile legate de stilul de viață și de eliminarea factorilor de risc cardiovasculari: o dietă adecvată, exercițiul fizic, controlul greutății corporale, eliminarea fumatului. Dacă leziunile arterelor periferice sunt importante, medicul cardiolog vă poate recomanda o procedură intervențională asupra acestora (dilatare transluminală percutană cu montare de stent)

Ce puteți face când apare durerea în picioare de tip claudicație?

• dacă simțiți apariția durerii în gambe la mers, opriți-vă din activitatea respectivă și asteptați să dispară durerea, apoi reluați mersul pentru a vă crește pragul de claudicație;
• nu mai fumați; în mod cert, nicotina influențează negativ, în cel mai inalt grad, apariția crizelor de claudicație;
• dacă luați pilule anticoncepționale și aveți claudicatie, opriți-le; estrogenul conținut de acestea crește riscul coagulării sângelui;
• aspirina luată la recomandarea medicului, într-o doză foarte mică, reduce semnificativ riscul de embolie periferică.